Hostinar

fotografnuntabraila
Picture of Hostinar

Hostinar

Fotograf tanar, entuziast, creativ si in plina ascensiune, care incearca sa surprinda emotiile tale in fotografii de neuitat.

Eu nu sunt „cel mai bun” fotograf de nuntă din Brăila. Și nici nu vreau să fiu.

Am fost întrebat de multe ori: „George, tu ești cel mai bun fotograf de nuntă din Brăila?”
Răspunsul meu, fără ezitare, e mereu același: „Nu. Și sper să nu fiu niciodată.”

Pentru că în meseria asta — în care apeși pe un buton, dar cauți emoția — nu există „cel mai bun”. E o iluzie care a prins rădăcini prin reclamele de pe Facebook, prin titluri SEO și printr-un ocean de conținut în care ne zbatem cu toții să nu ne înecam. Dar fotografia de eveniment nu e despre „cel mai bun”. E despre potrivire. Potrivirea aia ca-n relații: te alegi după vibe, după cum ți se luminează fața când te uiți la ceva ce rezonează cu tine. Unii vor poze regizate, cu zâmbete puse frumos la linie. Eu? Eu documentez. Discret, pe vârfuri. Caut momentele care nu strigă, dar spun tot.

Despre mine, înainte de toate

Eu sunt George. Om, fiu, sot, tata, prieten. Înainte să fiu fotograf, sunt un om curios de oameni. Îmi place să ascult, să văd dincolo de suprafață și să creez o legătură sinceră cu cei din fața camerei. Nu o să-ți cer să zâmbești „natural”. O să stăm puțin de vorbă, și s-ar putea să zâmbești singur(ă), fără să-ți dai seama.

Pentru mine, fotografia de nuntă nu este doar un serviciu, e o responsabilitate emoțională. Da, sună pompos, dar gândește-te: sunt acolo când plânge mama ta la cununie. Când bunicul te strânge în brațe cu o mână tremurândă. Când prietena ta cea mai bună dansează de parcă ar fi ultima petrecere de pe Pământ. Dacă nu simt momentul ăla, n-am ce cauta acolo. Nu e despre tehnică, e despre prezență.

 

Fotografia de familie: când telefonul devine șeful amintirilor

Trăim vremuri în care toți suntem „fotografi”. Avem telefoane mai deștepte decât eram noi la 17 ani. Fotografiem tot. Masa de prânz, cățelul, apusul, o frunză pe jos. Dar câte dintre imaginile astea chiar le mai simți? Le mai vezi? Le mai cauți peste ani?

Paradoxul e ăsta: avem mai multe imagini ca niciodată și totuși mai puține amintiri adevărate. Adevărata fotografie de familie e aia care rămâne. Cea care captează un gest, o privire, o stare. Și nu, nu e vorba de filtre vintage pe Instagram sau poze „cinematice” pe TikTok. E vorba de acele momente pe care le pui în ramă nu pentru că-s „frumoase”, ci pentru că-s ale voastre.

 

Rețelele sociale: Raiul validării și Infernul creativității

O să fiu sincer: noi, fotografii, ne petrecem prea mult timp încercând să „ne vindem”. Ne filmăm în timp ce fotografiem, ne montăm reels-uri de 15 secunde, punem titluri cu „WOW! Cele mai frumoase poze de nuntă din Brăila!”.
Suntem ca niște brutari care, în loc să coacă pâinea, fac TikTok-uri despre cum se frământă aluatul.

Dar hai să-ți spun ceva simplu și sincer: nu trebuie să cauți „cel mai bun fotograf”. Caută-l pe acela. Acel om. Acel stil. Acel mod de a fi care ți se potrivește.
Dacă vrei o abordare regizată, super glossy, cu fluturi și fum colorat, poate nu sunt eu acela.
Dar dacă vrei emoție reală, naturalețe și fotografie ca document al trăirilor tale — s-ar putea să avem un click bun împreună.

 

Cum alegi fotograful ideal pentru tine? E mai simplu decât crezi.

Nu e despre câte premii are (spoiler: nici n-am trimis vreodată poze la concursuri). Nu e despre cât de viral e pe social media. Ci despre cum te simți când îi vezi imaginile. Dacă îți spun ceva. Dacă te mișcă puțin înăuntru. Și poate cel mai important: cum te simți în prezența lui. Pentru că, să fim sinceri, nu o să vrei un fotograf care să-ți spună la fiecare pas ce să faci. Vrei un om care să te vadă. Adevărat.

 

În încheiere, dar de fapt, abia la început

Eu sunt George Hostinar. Fotograf de nuntă din Brăila, dar mai ales, om cu aparat. Dacă rezonezi cu ceea ce ai citit, e foarte posibil să rezonezi și cu ceea ce voi surprinde. Și poate, cine știe, în ziua în care emoția ta va avea nevoie de o fotografie care să o țină minte pentru totdeauna, vom face echipă.

Până atunci, îți mulțumesc că ai citit până aici. Ai făcut un mic pas spre ceva real. Și asta, în lumea de azi, e deja un gest mare.